Marţi, 2. noiembrie într-o conferinţă de presă primaul Oradiei, Ilie Bolojan a reflectat asupra tragediei petrecute vinerea trecută la clubul Colectiv din Bucureşti schiţând unele observaţii referitoare la problemele administrative grave din România care duc sau pot duce la catastrofe asemănătoare celei de la clubul Colectiv. Primarul a venit cu o serie de propuneri care după opinia lui pot duce la remedierea problemelor care oricum trebuiesc rezolvate cât de repede se poate.

Ilie Bolojan în stilul lui caracteristic acuza în stânga şi in dreapta spunând că nici o instituţie deconcentrată a guvernului nu face nimic. Până aici nimic de obiectat, deoarece se vede cu ochiul liber cât, şi cât de eficient lucrează instituţiile statului, dar toate aceste remarci devin imediat suspecte, când vin din partea unui primar care după această critică se pune singur  în postura politicianului providenţial şi sugerează că  el este capabil să rezolve toate problemele, sau ar fi capabil să le rezolve dacă ar fi lăsat să facă acest lucru. De fapt Ilie Bolojan folosindu-se de tragedia cumplită din Bucuresti a încercat cu o argumentaţie destul de şubredă să atragă capital politic pentru a convinge opinia publică despre clarviziunea şi aptitudinile lui extraordinare.

Să le luăm la rând:

E perfect valabil afirmaţia lui cum că una dintre problemele amnistrative cele mai grave ale României este aceea că multe domenii au mai mulţi responsabili, iar când se întâmplă ceva grav, atunci instituţiile în loc să şi le asume, ele fug de responsabilitate sau arată cu degetul spre celelalte instituţii. Acest neajuns ar puta fi rezolvat prin stabilirea unui singur resposabil indiscutabil în toate domeniile. După ce a dat mai multe exemple de domenii în care diferite instituţii au resopnsabilităţi aproximativ egale, Bolojan a afirmat că în privinţa avizării şi controlării reglemetărilor din domeniul protecţiei împotriva incendiului responsabilitatea exclusivă o are ISU, iar autorităţile locale practic nu au nici o pârghie în acest sens. Din asta se poate deduce că propunerea lui Bolojan privind stabilirea responsabililor indubitabili ale diferitelor domenii tocmai în domeniul prevenirii incendiilor nu ar avea nici un efect ameliorator, deoarece aici există acel singur responsabil. După cele spuse primarul Oradiei a ţinut să adauge, că el nu vrea să-l apere pe Piedone, primarul sectorului 4. din Bucureşti, pentru că nu are nici un interes, numai vrea să spună adevărul.  Desigur, Bolojan nu-l apără pe Piedone ci se apără pe sine însuşi, debarasându-se oarecum preventiv de responsabilitatea politică pe care o au toţi primarii din ţară în situaţia în care Doamne fereşte!, Doamne fereşte!, Doamne fereşte! s-ar întâmpla ceva oribil şi în localitatea lor.

Se pare că Bolojan îşi pregăteşte imaginea în acest mod pentru a intra în politica naţională sugerând că el nu ar fi fost împroşcat de sângele oamenilor care au murit, deoarece el şi până acum a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă ca primar. A dat şi două exemple în susţinerea acestei idei autojustificatoare. Dar înainte de a analiza puţin aceste exemple trebuie să aduc în discuţie un principiu de bază, mai ales pentru că dacă dăm crezare lui Bolojan, atunci ar trebui să acceptăm că Piedone de fapt nici nu ar fi trebuit să demisioneze după tragedia din sectorul al cărui primar a fost. Principiul despre care voi vorbi, şi cu care ar trebui să ne obişnuim în democraţia asta mult prea originală din România sună cam în felul următor: să nu identificăm responsabilitatea juridică cu cea morală şi cu cea politică.

Responsabilitatea penală poartă aceia care sunt vinovaţii direcţi şi indirecţi ale unor unor nelegiuiri, iar conducătorii politici poartă întotdeauna responsabilitatea politică, dacă se întâmplă ceva grav. Iar responsabilitatea politică într-un stat democratic se manifestă la modul cel mai vizibil prin demisia responsabilului politic, în cazul autorităţilor locale a primarului. Deci degeaba afirmă primarul Oradiei că autoritatea locală nu are pârghii în cutare sau cutare domeniu, pentru că nici nu se aşteaptă de la ei asumarea responsabilităţii juridice în cazul în care nu sunt ei vinovaţi juridic vorbind, în schimb – indiferent de atribuţiile avute – conducatorii politici terbuie să asume resonsabilitatea politică, adica trebuie să demisioneze imediat când o tragedie ca cel din Bucureşti se întâmplă. Gabriel Oprea, Piedone, Vicor Ponta nu au înţeles sau nu au vrut să accepte acest lucru, de aceea a fost nevoie de presiunea străzii să înveţe minte. Şi evenimentele ultimelor zile din România trebuie să fie o lecţie clară şi pentru toţi Piedonii din ţară, inclusiv pentru Ilie Bolojan.

Numai că avem impresia că Ilie Bolojan nu învaţă nici din prostia altora (vezi mai sus), dar nici din prorpiile prostii. De ce spun asta? Revin acum la exemple date de primar la conferinţa de presă amintită. Bolojan s-a lăudat cu propriile isprăvi dând exemplul acelei hotărâri tâmpite prin care ar fi vrut să taxeze comercianţii care vând alcool pe timp de noapte pe motiv că alcoolul consumat pe timp de noapte înseamnă vandalism. Trebuie să-l informez pe domnul primar că vandalismul nu are legătură directă cu alcoolul ci mai degrabă cu educaţia, sai mai bine zis cu lipsa de educaţie. Un om educat, chiar beat fiind, nu va vandaliza bunurile publice, în shimb un derbedeu şi atunci când e treaz rupe orice îi iese în cale, bănci, coşuri de gunoi, spinări, daca aşa are el chef. Acceptând logica primarului Oradiei ar fi mai justificat o hotărâre prin care s-ar stipula că după fiecare bun public vandalizat fiecare unitate de învăţământ din oraş să plătească o taxă, pentru că vandalul necunoscut putea fi elevul, studentul oricărei şcoli, facultăţi din oraş. Bolojan ar pune la plată o categorie de oameni care desfăşoară o activitate legală în România (comercializarea alcoolului este o asemenea activitate), pentru că – culmea absurdităţii – însuşi primarul recunoaşte că nu se poate pune poliţişti şi jandarmi la fiecare bar, local, restaurant, şi, pe cale de consecinţă autorităţile nu pot prinde vandalii. Deci să înţelegem: oamenii care îşi desfăşoară activitatea legal să plătească pentru faptele vandalilor şi petru impotenţa autorităţilor. O asemenea hotărâre ar avea încă un efect nociv, ar face pe vandali să creadă că pot să distrugă bunurile publice fără nici o remuşcare deoarece primăria recuperează de la alţii pagubele cauzate de ei. Nemaivorbind despre faptul că alăturarea aleatorie a unor chestiuni care numai în capetele unor politicieni şi preoţi se poate lega (alcool egal vandalism, muzica rock egal satanism etc.) şi crearea de acte normative pe nişte presupuneri nefondate aruncă în derizoriu însăşi actul de reglementare a vieţii publice care ar slăbi şi mai mult încrederea oamenilor în instituţiile statului. În zilele astea suntem martorii tocmai unui asemena proces: oameni şi-au pierdut încrederea în clasa politică, în multe instituţii ale statului.

E curios cum Ilie Bolojan nu observă toate aceste lucruri, ba chiar mai surprinde cu o aberaţie la conferinţa de presă lăudându-se cu faptul că în chestiunea localurilor el întotdeauna a făcut tot ce era posibil, reamintind cazul închiderii unui local pe o perioadă de treizeci de zile, după care, vezi Doamne, toată lumea a sărit la el spunând că în acel local se desfăşoară o grămadă de evenimente culturale. Adică dânsul a pus pe acelaşi palier rezolvarea somunlui liniştit al unui cârcotaş notoriu din Oradea cu tragedia tinerilor din Bucureşti, ba a mai şi reiterat ironia ieftină cu care şi-a justificat la vremea respectivă aversiunea lui faţă de clubul închis, când a întrebat retoric: cine crede că la ora 2 noaptea se desfăşoară undeva evenimente culturale? Dacă el a redeschis acest dosar, atunci îi atrag atenţia – poate că el chiar nu ştie – că un concert este un eveniment cultural, o piesă de teatru este un eveniment cultural, o prelegere este un eveniment cultural, o proiecţie de film este un eveniment cultural, un concurs de cultură generală este un eveniment cultural, dar chiar şi un târg de produse artizanale poate fi considerat un eveniment cultural. Toate aceste tipuri de evenimente culturale au avut loc în clubul respectiv, şi pe deasupra nu s-au desfăşurat la ora 2 noaptea ci în timpul zilei, sau la ora 6, 7, 8, 9, 10 seara. Mi se pare cel puţin de prost gust acest joc de imagine al primarului Bolojan prin care prezintă acţiunile sale discutabile din trecut ca dovada unui edil eficient şi hotărât care ştie cum trebuie tratate cluburile tocmai în contextul acesta în care întreaga societate este şocată de o tragedie cumplită într-un club datorată incompetenţei şi iresponsabilităţii unor oameni şi instituţii.

Ca şi concluzie la această expunere deja foarte lungă: oamenii aşteaptă în zilele astea (şi sper că şi în anii care urmează), mult mai multă modestie din partea conducătorilor politici şi din partea tuturor responsabililor, iar primarul Oradiei înainte să se dea marele salvator al oraşului şi al naţiunii să aibă în minte ideea din titlul acestei scrieri: încăpăţânarea nu este un bun sfătuitor.