Consiliul Local al Oradiei a adoptat în şedinţa din săptămâna trecută o hotărâre conform căreia denumeşte Veteranilor strada care din 2002 poartă numele lui Bajor Andor, iar numele scriitorului maghiar va fi dat unei alte străzi din oraş, acum în curs de construcţie. Acest schimb de denumiri în sine n-ar fi meritat o atenţie deosebită, dacă nu am fi aflat că demersul a fost iniţiat de locatari, pe motiv că „nu dorim şi nu suntem de acord cu schimbarea denumirii străzii noastre în Boján Andor sau orice alt nume unguresc”. Iar pe colţul de sus din stânga al documentului anexat hotărârii se poate citi menţiunea scrisă de mână a primarului Ilie Bolojan către Adriana Lipoveanu, arhitectul şef al oraşului: „Rog, iniţiaţi procedura de schimbare de denumire a străzii. I se va atribui un nume românesc, conform dorinței locatarilor.”

Este îmbucurător când un primar îndeplineşte ca atare dorinţele locuitorilor orașului, însă există doleanţe ale căror îndeplinire aduce mai mult rău decât bine. Se poate spune acest lucru şi despre chestiunea în cauză, deoarece este de-a dreptul uluitor că se poate cere schimbarea denumirii unei străzi pe astfel de motiv în 2013, în Oradea. Până la urmă mai marii Oradiei ar trebui să sprijine valorile locale, iar orădeanul Bajor Andor este mândria acestui oraş, chiar dacă, doamne fereşte avea nume maghiar şi scria pe maghiară satire bune, schiţe umoristice distractive, poveşti de neuitat, un alt merit al său fiind şi faptul că a tradus din Eminescu. Dacă nici măcar activitatea lui nu este suficientă pentru a cuceri stima comunităţii româneşti, atunci – mă întreb – ce ar trebui să facă un maghiar pentru a fi acceptat cât de cât de majoritate? Locatarii străzii acum Veterinarilor au răspunsul: să dispară.

Mă tot gândesc cum ar proceda un cetăţean cu educaţie europeană, dacă strada sa ar primi numele unui individ necunoscut lui. Se presupune că i-ar scrie corect numele chiar dacă ar înainta o cerere pentru redenumire, însă e posibil ca înainte să înceapă aşa ceva, să se documenteze despre persoana cu numele căruia i-a fost botezată strada. Şi dacă după ceva căutări ar ieşi la iveală că persoana respectivă a fost un scriitor bun, care a tradus pe limba sa maternă chiar şi operele celui mai stimat poet al poporului majoritar, poate chiar s-ar bucura că strada lui poartă acest nume. Dar din păcate noi ne aflăm doar juridic în Europa, pentru că mentalitatea este tot balcanică, sau rătăceşte într-o junglă şi mai întunecată a spiritului, ca urmare nu numai simpli cetăţeni ai oraşului nu se complică cu mai sus descrisa aventură culturală, dar nici măcar consilierii locali UDMR nu fac vreo observaţie cât de neînsemnată asupra faptului că apreciata personalitate literară, născutul oraşului este respins într-un mod atât de nedemn şi de stigmatizant de către câţiva localnici, de primarul oraşului şi de însuşi consiliul local. Desigur, putem să ne acoperim cu faptul că o altă stradă, acum în construcţie, primeşte numele lui Bajor Andor, dar ce se va întâmpla dacă şi acolo se mută câţiva veterani pe care nu i-a obosit încă îndeajuns de mult şovinismul, şi care de asemenea vor vrea să-şi încheie socotelile cu acest Boján Andor? Precedentul deja există, aşa că n-ar mai părea de dimensiunea fanteziei nici dacă locatarii de pe străzile Arany János, Ady Endre şi celelalte cu denumiri străine majorităţii ar veni cu asemenea cereri. Noroc că alte străzi cu denumiri diferite de limba română, cum ar fi Leonardo da Vinci, Reagan sau Flammarion deocamdată nu sunt în acest pericol, pentru că persoanele în cauză nu s-au născut la Oradea, nici pe Eminescu nu l-au tradus şi chiar dacă nu au nume românesc, măcar au uriaşul avantaj de a nu fi nici maghiari…

Prin acest caz se manifestă un spirit de care după 1989 speram că ne vom debarasa încetul cu încetul, însă acum din nou dobândim certitudinea că speranţa noastră e doar o himeră, chiar această întâmplare doar aparent neînsemnată arătându-ne ce fel de mentalitate începe să câştige teren pe la noi. Dacă Bajor Andor ar şti de ce nu poate să poarte o anumită stradă numele lui, ar trebui să-i cerem scuze că am lăsat ca Oradea să devină un asemenea oraş….