Se apropie iarna și liceul care de cel puțin zece ani abia reușește să o scoată la capăt cu problemele de încălzire nu poate aștepta la nesfârșit ca în bălăcirea politică locală să se creeze odată și odată o conjunctură în care Bolojan să aspire la suport politic din partea maghiarilor prin fluturarea în fața lor a rezolvării problemei de încălzire a liceului. Văzând pasivitatea oraşului, școala s-a adresat pentru ajutor Consiliului Judeţean, care a şi alocat 180 de mii de lei pentru reparaţiile curente, alte sume pentru şcoala Szacsvay, respectiv pentru renovarea parohiei catolice slovace din Oradea. Însă Bolojan pur şi simplu a deturnat banii primişi de la Consiliul Județean în mod expres pentru şcolile maghiare, în cazul liceului Ady invocând faptul că reţeaua de încălzire trebuie întreţinută de proprietarul clădirii, adică de Episcopia Romano-Catolică. La dezbaterea proiectului, in cadrul ședinței consiliului local, primarul şi-a permis chiar şi impertinenţa de a-i încuraja pe cei care protestau să meargă la episcopie şi să convingă episcopul să dispună repararea reţelei de încălzire din zeciuiala bisericii. Cu această remarcă voit ironică a distras atenţia de la faptul că elevii şi profesorii prezenţi la şedinţă nu vor repararea coductelor şi ţevilor din clădirea şcolii, ci a acelei conducte care se află în curtea şcolii şi care deserveşte şi locatarii din zonă, aflându-se în proprietatea oraşului. Şi oricum, ar fi de prisos convingerea episcopiei spre a scoate bani din moment ce consiliul judetean a virat deja suma respectivă! Având în vedere toate acestea, este absurd faptul că tocmai Consiliul Local, susţinătorul liceului Ady Endre pasează rezolvarea problemei către un proprietar de imobil, iar ajutorul material venit din altă parte pur şi simplu nu este dispus să-l acorde şcolii.

Prin redirecționarea banilor primiţi de la Consiliul Judeţean pentru şcolile maghiare, Bolojan dă de înţeles că instituţiile comunităţii maghiare degeaba speră că pot primi orice fel de ajutor ocolindu-l, sau împotriva voinţei sale. Primarul oraşului Oradea nu se mai sinchiseşte nici de aparenţe, ba chiar accentuează discriminarea etnică prin faptul că din suma venită de la Consiliul Judeţean a deturnat doar banii pentru cele două şcoli maghiare, nu şi suma destinată renovării parohiei romano-catolice slovace din Oradea. Deşi, dacă am accepta argumentul lui Bolojan, conform căruia oraşul nu poate aloca sume către imobile care nu se află în proprietatea lui, atunci logic nu s-ar putea aloca bani nici către imobilul aflat în proprietatea parohiei. Nu este vreo contradicţie, doar primarul induce în eroare, pe deasupra dublu: pe de-o parte în cazul liceului Ady Endre ar trebui renovate instalaţii aflate în proprietatea oraşului, totodată există cale legală pentru a putea face investiţii infrastructurale din bani publici şi în cazul clădirilor care nu se află în proprietatea oraşului (a se vedea exemplul renovării teatrului). 

Prin această evidentă discriminare etnică Bolojan doreşte să conştientizeze faţă de UDMR şi faţă de toţi: comunitatea maghiară orădeană este în mâinile lui şi nu pregetă să dea în ea, dacă interesele politice o cer. Însă primarul oraşului Oradea şi consilierii locali care îl sprijină, de data aceasta au întrecut măsura: au dus lupta politică într-o asemenea extremă, încât nu-i mai interesează nici faptul că prin deciziile lor pun în pericol sănătatea copiilor. Iar asta nu le-o vom uita!